Curiozități despre sâni. Galerie foto

„Sânii sunt pernele din paradis, cactuşii deşetului, punctul de plecare şi raiul în care ne întoarcem…Ca simbol a ceea ce poate fi o femeie, în relitate sau în închipuire, sânii reprezintă o obsesie estetică şi psihologică majoră a unui artist şi a unui poet”, nota artistul Mervyn Levy în cartea sa „The Moons of Paradise: Some Reflections on the Appearance of the Female Beast în Arts”.
Astăzi sânii sunt un subiect foarte popular. Companiile producătoare de lapte praf lucrează pentru a crea un mamelon artificial cât mai bun pentru sugari, sutienele sunt create pentru a ţine sânii lipiţi unul de altul şi ridicaţi, cei din industria pornografiei folosesc cuburi de gheaţă pentru a-i „trezi la viaţă”, clinicile promit că pot contura sânii perfecţi, alţi medici analizează celulele canceroase din ţesutul mamar şi televiziunile discută despre limita unui decolteu în prime-time.

În timp ce biologii şi antropologii încearcă să afle de ce avem sâni şi care este istoria lor din punct de vedere evolutiv, majoritatea oamenilor îi posedă, îi doresc, visează la ei sau la modificarea lor şi puţini sunt cei care îi ignoră.

Nu există foarte multe domenii din lumea ştiinţei care să fie mai argumentate decât studiul privind modul în care s-au dezvoltat sânii speciei Homo sapiens. De-a lungul timpului au existat nenumărate teorii, ipoteze şi cercetări care să trateze acest subiect. Însă, pentru început, noi trebuie să reţinem două aspecte importante. Mai întâi, o multitudine de mamifere îşi hrănesc puii cu laptele provenit din glandele mamare. Nu noi am inventat această metodă, iar glandele noastre mamare nu sunt unice. În al doilea rând, sânii adevăraţi au diverse forme şi mărimi.

Sânii, indicatori ai unei valori selective ridicate?

Au existat cercetători care au speculat că sânii pot indica dacă o femeie este pregătită să facă copii. Mai mult, s-a presupus că mărimea sânilor ar putea arăta cât de mult lapte poate produce o mamă pentru a-şi hrănii copilul în primele luni de viaţă.

În cartea sa, Mother Nature: Maternal Instincts and How They Shape the Human Species, antropologul Sarah Blaffer Hrdy explică faptul că sânii mari nu indică neapărat că femeia poate produce o cantitate mare de lapte pentru a-şi hrăni copilul. În realitate, laptele mamei depinde de volumul de ţesut glandular sănătos şi nu de ţesutul adipos.

Mai mult, corpul nu arde grăsimile de la nivelul sânilor decât dacă mama se află în pragul foametei şi metabolismul ei este obligat să consume aceste depozite. Însă, înainte de a apela la ţesuturile adipoase de la nivelul sânilor, metabolismul va arde grăsimea de pe şolduri şi coapse.

People Believe These Strange Superstitions Will Make Them Rich
Deşi, unii oameni de ştiinţă susţin că sânii pot indica dacă o femeie este capabilă să aibă copii, Hrdy contrazice această presupunere argumentând că, adesea, sânii încep să se dezvolte înainte de menarhă (momentul declanşării primei menstruaţii). Astfel, sânii încep să se dezvolte cu mult înainte ca o tânără să fie capabilă să aibă urmaşi.

Argumentul lui Hrdy este susţinut de un nou studiu care a indicat că sânii fetelor încep să se dezvolte din ce în ce mai devreme, în prezent, ei conturându-se în jurul vârstei de 9 ani.

O altă teorie legată de evoluţia şi utilizarea sânilor la specia noastră este creată la începutul anilor ’70 de Elaine Morgan în „The Descent of Woman”. Aceasta prezintă sânii ca o dovadă a fazei acvatice în evoluţie. Analizând primatele, ea a observat că puii acestora obişnuiesc să se ţină de blana mamelor. Ca urmare a acestei constatări, ea argumenta că după ce strămoşii noştri şi-au pierdut mare parte din părul de pe corp, sânii au funcţionat ca obiecte de care să se apuce copiii atunci când erau ţinuţi în braţe. În acelaşi timp, Morgan a mai speculat şi că sânii ar fi putut servi ca un fel de dispozitive de plutire pentru maimuţele înotătoare.

Alţi oameni de ştiinţă au susţinut că sensibilitatea mameloanelor nu este un efect al alăptării ci că sânii au evoluat special pentru a semnaliza plăcerea sexuală. Printre aceşti oameni de ştiinţă s-a numărat şi Desmond Morris, care a tratat subiectul în „maimuţa goală”.

În cele din urmă, în „The Matind Mind: How SexualChoice Shaped the evolution of Human Nature”, Geoffrey F. Miller subliniază că experţii care au studiat alăptarea susţin că „nu există nicio corelare între mărimea sânilor de dinainte de sarcină şi capacitatea de a produce lapte după naştere. Aşadar, trebuie să facem distincţia între glandele mamare, care au apărut pentru producerea laptelui şi sânii umani măriţi, care trebuie să fi evoluat cu alt scop”.

Pe de altă parte, Miller susţine că sânii s-ar putea totuşi să fie implicaţi şi în indicarea fertilităţii, dar într-un alt mod decât cel tratat anterior. Mai exact, el susţine că s-ar putea ca sânii „să fi evoluat nu pentru a diferenţia fetele de femei, ci pentru a face diferenţa între femeile tinere şi cele în vârstă”.